Sunt considerate termorezistente oţelurile cu proprietăţi mecanice bune în caz de solicitări pe termen scurt şi lung şi care se caracterizează printr-o rezistenţă deosebită la efectele gazelor fierbinţi provenite din produsele de ardere, de exemplu topituri de sare şi metal, la temperaturi care depăşesc 550°C. Însă rezistenţa lor depinde foarte mult de condiţiile în care au loc aceste atacuri şi de aceea nu pot fi caracterizate prin valori obţinute printr-o procedură de testare unică.
Oţelurile termorezistente, respectiv inoxidabile au o asemenea compoziţie încât zgura apărută prin ardere îngreunează posibilitatea de difuziune a elementelor aliajului în stratul de oxid şi prin aceasta, protejează oţelul împotriva oxidării. Acest lucru este obţinut, în primul rând, prin oxidul elementului crom din aliaj. De asemenea, siliciul şi aluminiul sporesc rezistenţa la oxidare. Există două tipuri diferite de asemenea materiale: oţelurile feritice şi oţelurile austenice. Oţelurile feritice şi cele feritic-austenice se magnetizează, cele austenice nu se magnetizează.
Oţelurile feritice
Principalul lor element, cromul, le oferă o structură feritică care nu se transformă. Prin adăugarea elementelor de aliaj siliciu şi aluminiu, care au de asemenea un efect feritic, sporeşte şi mai mult rezistenţa lor la coroziunea prin încălzire.
Ele au o mare rezistenţă la gazele ce conţin sulf, însă, faţă de oţelurile austenice termorezistente, au o rezistenţa mai mică în timp la temperaturi înalte.
În anumite domenii de temperatură, apar fenomene de transformare în material casant. Aceste fenomene de fragilizare se manifestă mai ales la răcirea la temperatura camerei şi din acest motiv trebuie evitate solicitările prin şocuri, de exemplu, în cursul reparaţiilor.
Oţelurile austenice
Datorită conţinutului lor suplimentar de nichel, oţelurile de acest tip au o structură stabilă şi se caracterizează printr-o rezistenţă înaltă la căldură şi la solicitări.
Tendinţa de a deveni casabile este cu mult mai mică decât la oţelurile feritice.
Această tendinţă apare numai după perioade lungi de timp sau nu apare deloc după depăşirea unei temperaturi minime.
Rezistenţa la coroziune într-o atmosferă oxidantă este foarte mare, însă aceste oţeluri sunt sensibile la gazele cu conţinut de sulf, în condiţii de oxidare redusă. Ele au o bună maleabilitate la rece şi pot fi sudate practic prin toate procedeele.
Oţeluri pe bază de nichel
Aceste materiale manifestă o rezistenţă mare la coroziune, eroziune şi cavitaţie. Aliajele termorezistente se utilizează în domenii unde trebuie să fie rezistente la coroziunea gazelor şi la temperaturi de până la 1150°C. Aliajele pe bază de nichel se utilizează în procedurile termotehnice şi la instalaţiile din centralele energetice. În special într-o atmosferă non-oxidantă, conţinutul ridicat de nichel face aceste aliaje sensibile la gazele cu conţinut de sulf. Ţevile din acest material nu au tendinţa să devină casabile şi au o bună rezistenţă mecanică datorită proprietăţilor bune în ceea ce priveşte rezistenţa la căldură şi la temperaturi înalte. Aliajele pe bază de nichel pot fi sudate prin toate procedeele convenţionale.